Giddens, cap 2

ANTHONY GIDDENS, SOCIOLOGIE
CAP 2: CULTURA, SOCIETATEA SI INDIVIDUL




Cultura se refera la modurile de viata ale membrilor unei societati, sau ale grupurilor apartinand unei societati. Ea include modul in care acestia se imbraca, traditiile de nunta, viata de familie, stilul de muncam, ceremonile religioase si maiera in care isi petrec timpul liber. Societatea reprezinta un sistem de interrelationari care pun in legatura un individ cu altul. Nici o cultura nu poate exista fara societate la fel cum si nici o societate nu poate exista fata cultura.
CHARLES DARWIN in Despre originea speciior, 1859, descopera teoria evolutionista, in opinia sa omul a aparut datorita dezvoltarii si transformarii (mutatiilor) continue a animalelor. Astfel se ajunge la concluzia ca fiintele umane se trag dintr-un grup de mamifere superioare numite primate. Apare sociobiologia ca stiinta, care este importanta datorita studiului aplicat asupra comportamentului animal. Mai exact, comportamentul nostru este influentat genetic insa acest lucru nu influenteaza continutul efectiv al activitatilor noastre. Fiintele umane se nasc cu mai multe reflexe de baza insa in poseda instincte in sensul unor scheme complexe de comportament nestudiat.
Diversitatea culturii omenesti este remarcabila, o societate nu cuprinde o singura cultura, ci si numeroase subculturi. Formele de comoprtament gasite in practic toate culturile se numesc universalii culturale; principalele tipuri de universalii culturale sunt: familia, institutia casatoriei, religia, proprietatea, prohibitia impotriva incestului, etc.
Socializarea este invatarea caracteristicilor culturii noastre, este procesul prin care copilul neajutorat devine treptat o persoana constienta de sine, inteligenta, integrata in tipul de cultura in care s-a nascut. Copilul uman nu se poate dezvolta decat indrumat de oameni, altfel va rezulta un copil nesocializat, care in cele din urma si adus in societate, si reeducat nu va asimila niciodata toate insusirile umane normale.
SIGMUND FREUD este de parere ca fiinta umana devine constienta de sine doar invatand sa-si reprime impulsurile inconstiente. Chiar daca nu au fost acceptate in totalitate teoriile lui Freud, exista totusi aspecte inconstiente legate de comportamentul uman, bazate pe metode de a face fata anxietatii care isi au originea in copilarie.
G.H. MEAD sugereaza ca bebelusii se dezvolta ca fiinte sociale prin imitarea actiunilor celor din jur, una dintre modalitati fiind aceea prin joaca. Constiinta de sine este dobandita atunci cand invatam sa distingem intre „pe mine” si „eu”. „Eu” este stadiul de copil nesocializat iar „pe mine” este asa cum il numeste Mead sinele social. O a doua etapa propusa este aceea in care copilul incepe sa priceapa sinele generalizat, adica valorile si reguile culturii in care se dezvolta.
PIAGET vorbeste despre fazele dezvoltarii cognitive. Prima faza a desvoltarii este stadiul sensorimotor, in care copilul nu realizeaza propriile miscari si nu deosebeste oamenii de obiecte. Urmatoarea etapa este stadiul pre-operational intre 2 si 7 ani. Viziunea caracteristica a acestui stadiu este egocentrismul (interpretarea lumii in mod exclusiv in termenii propriei pozitii). In stadiul operational concret (intre 7 si 10 ani) copilul incepe sa stapaneasca notiuni de logica. Intre 11 si 15 ani copilul, aflat in perioada operationala-formala intelege idei abstracte si ipotetice. Piaget spune ca primele trei etape le parcurg toti copii insa nu toti adultii ajung la ultima etapa.
Socializarea este un proces care se desfasoara pe intreg parcursul vietii, fiind i permanenta implicati in procese de interactionare cu ceilalti, fapt ce ne conditioneaza formarea personalitatii. In cursul socializarii fiecare dintre noi dezvolta un sentiment de identitate si capacitatea de gandire si actiune independenta.